Punctul
pe zi
HOME / Punctul pe zi / Daimler Benz și Ținutul
Secuiesc
Mircea Coșea
Daimler
Benz și Ținutul Secuiesc
Intrarea UDMR la guvernare, acceptarea
arborării drapelului secuiesc, precum și demonstrația jobbik-istă de la Târgu
Mureș ne-au reamintit că este de bonton să ne revoltăm pe la televizor pe
fundalul sonor al bine cunoscutului ”Noi suntem români”, interpretat de Nicolae
Furdui Iancu.
De altfel, nici nu am
avea de ce să ne preocupe prea mult aceste evenimente odată ce am fost
anunțați, în maniera decernării Premiului Oscar, de către ministrul
Agriculturii că diplomația română a obținut o importantă victorie prin
acceptarea de către UE a mititeilor românești.
Lăsând
tragi-comedia la o parte, trebuie să admitem că resuscitarea guvernamentală a
UDMR, dar și răbufnirile medievale ale unor unguri de tipul Laslo Tokes
deranjează profund majoritatea populației, iar poziția angelico-samariteană a
diplomației românești față de atacul inadmisibil al iredentismului maghiar pare
a fi nu numai lipsită de responsabilitate, ci chiar periculoasă.
Din
punctul meu de vedere, evenimentele legate de cererea de autonomie a numitului
Ținut Secuiesc ar trebui analizate într-un context mai larg și nu neapărat în
termenii Trianon-ului sau al autonomiei secuiești.
Părerea
mea, bazată pe o analiză macro-mondoeconomică și o serie de coincidențe deloc
întâmplătoare, este aceea că asistăm la o serie de acțiuni de tip Gleiwitz
înscrise în contextul actualei situații economice a Uniunii Europene. După cum
se știe, UE nu a reușit să conceapă și să aplice o politică unică întregii zone
pentru ieșirea din criză. Politica sa a constat în a lăsa fiecare țară în parte
să se descurce pe cont propriu, intervenind doar punctual în zone
(Grecia-Italia) considerate pericole pentru întreg sistem euro. O astfel de
abordare, precum și lipsa unei politici bugetare unice, a determinat apariția
unor rupturi în sistemul intereselor comunitare europene prin manifestarea unor
interese divergente sau chiar contradicții între politicile economice ale
țărilor membre.
Concluzia
mea este că ne aflăm într-un moment în care concurența pentru investiții și
creare de locuri de muncă devine mai importantă între țările membre ale UE
decât între UE și alte zone economice (SUA- BRIC).
În
acest cadru general, identific unele coincidențe extrem de interesante. Astfel:
a)
Piața cu cea mai dinamică tendință de revigorare în cadrul țărilor UE s-a
dovedit a fi piața auto;
b)
Cea mai dinamică tendință de creștere și export a industriei auto a avut-o
România, urcând pe un foarte important loc 8, depășind țări cu tradiție cum ar
fi Italia;
c)
Producători de top se orientează spre România, cosiderată a fi o țară cu cea
mai evidentă vocație de ”export oriented auto industry” din Europa ( este o
reproducere a modelului sud-coreean de dezvoltare din anii 1970-1980). Decizia
Daimler-Benz de a construi o uzină pentru cele mai moderne cutii de viteză la
Sebeș este o dovadă;
d)
Proiectele de construcție a unor mari uzine auto ( VW, General Motors, Renault,
Kia) în Rusia, Ucraina, Georgia au fost blocate din cauza problemelor politice
ale zonei;
e)
Ungaria, Polonia și Slovacia acționează în ultima perioadă extrem de puternic,
atât prin luarea unor măsuri economice de atractivitate, cât și pe canale
diplomatice pentru aducerea în țările lor investițiile din domeniul auto
orientate anterior spre zona fost sovietică.
Venirea
în forță a unei investitor de talia și statutul lui Daimler Benz este un semnal
de atragere și al altor investitori în România care, deși nu are infrastructura
celoralți concurenți are avantajul ”Logan”, adică a unui brend est-european
care a câștigat în scurt timp ( prin raportul preț/calitate) o notorietate incontestabilă
pe piața occidentală.
Intrarea
României în zona geografică a instabilității politice ucrainiene ar fi putut fi
utilizată și ca un mijloc de compromitere a unui important pilon al deciziei
investiționale: stabilitatea politică. Deja, România devenise un candidat
important la instabilitate prin iresponsabilitatea politicii interne. Pentru a
accentua și mai mult imaginea de instabilitate și pericol secesionist,
evenimentele de la Târgu Mureș nu puteau fi decât extrem de binevenite.
Probabil au fost și bine gândite dacă luăm în calcul efortul de
internaționalizare ( vezi ”oaspeții” străini ) și încercarea de a asimila
situația cu cea din Crimeea.
Prevăd
că următorul pas va fi crearea unor grupuri de ”purtători de opinie” care vor
cere nu numai autonomia Ținutului Secuies, ci a întregii Transilvanii, măcar
din punct de vedere al politicilor bugetare. Chiar dacă va fi doar un gest de
imagine, el va contribui decisiv la pierderea interesului investitorilor
străini pentru România.
Este
marele moment ca cele două palate să înceteze circul și să se gândească și la
soarta ” opincarilor” .
Publicat in DCNews.12/III