”   Quand la Chine s’eveillera, le monde tremblera ” ?

 

     Celebra frază napoleoniană ” Quand la Chine s’eveillera, le monde tremblera”  (Când China se va trezi, lumea va tremura), devenită celebră ca titlu al best sellerului publicat de membrul Academiei Franceaze Alain Peyreffite în 1980, cred că trebuie citată cu semnul întrebării. Oare chiar s-a trezit China și dacă da, chiar va tremura lumea?

 

  Cum și când s-a ” trezit” China

 

  ”  Modelul chinez de dezvoltare, denumit de literatura economică  melting-pot,este   o combinație de puțin leninism, o doză de liberalism, mai multe doze de confucianism și o picătură de social democrație europeană” (Jean-Michel Quatrepoint : ”Mourir pour le Yuan. Comment eviter un guerre mondiale” Francois Bourin Editeur.2011.)

  Astfel,milenara cultură chineză  nu s-a oprit la descoperirea busolei, monedei,  hârtiei, rachetei, mătăsii sau prafului de pușcă. A descoperit și un mod de combinare a ceea ce părea că nu se poate combina : comunismul cu capitalismul.     Economia chineză este o economie mixtă extrem de bine controlată  de o forță politică inteligentă și pragmatică ce a lăsat sectorul privat să se dezvolte. A fost deschisă economia pentru marile societăți mutinaționale cu condiția de a transfera tehnologiile cele mai moderne și a facilita ,prin marketingul lor, exportul produselor spre cele mai competitive piețe occidentale. Dezvoltarea spectaculoasă a acestei curioase economii mixte s-a datorat însă nu numai eforturilor în planul politicii interne ci și efortului guvernamental de a accede la Organizația Mondială a Comerțului, facilitând exportul spre țările occidentale și Japonia prin liberalizări vamale.

      Reformele economice nu au fost nici precedate, nici acompaniate și nici urmate de reforme politice. Liberalizarea economiei nu a însemnat și liberalizarea politică, nefiind făcute nici un fel de concesii în domeniul pluripartitismului, al drepturilor omului, al libertăților civice sau ale libertății de exprimare.

   China a obținut succese economice spectaculoase și o creștere importantă a nivelului de trai al unei populații de peste un miliard de persoane construind cu ajutorul unui stat autoritar și un partid unic o economie de tip capitalist înalt concurențională.

       Criza nu a putut fi însă ocolită. Pentru prima dată în ultimle două decenii s-a încetinit ritmul de creștere, au apărut dificultăți la export, s-au intensificat mișcările revedicative ale muncitorimii, s-au aplificat probleme pieței imobiliare, se prefigurează o fugă a capitalului național spre țări mai stabile.

   Din ce în ce mai mulți analiști  au o părere sceptică despre viitorul ecomomic al Chinei.   Ultimii ani au adus pe piața previziunilor o mulțime de studii cu concluzii îngrijorătoare, chiar pesimiste privind capacitatea economiei chineze de a rezista nu numai actualei crize dar și variatelor procese de reașezare a zonelor de putere într-o lume a globalizării neoliberale. De la Nouriel Roubini la Jean Luc Buchalet, o pleiadă de cercetători ai Chinei au criticat fie faraonismul investițional, fie lipsa de politici sociale, fie lipsa de drepturi democratice, fie discrepanțele teritoriale, fie supraîncălzirea economiei, fie poziția față de Tibet și Taiwan, fie alte și alte elemente care apăreau în concepțiile lor ca iminente pericole pentru progresul , dezvoltarea și stabilitatea viitoare a Chinei

 Este oare posibil ca în contextul acestor dificultăți reale, China să-și urmeze drumul spre supremația economică mondială ?

  Se crede că dificultățile vor continua și că tipul de economie mixtă practicat până în prezent și-a epuizat avantajele, evidențiind tot mai des dezavantaje atât în planul evoluției sociale, al inegalităților de venituri și, mai ales al inegalității dezvoltării regionale.Conștienți de aceste pericole, decidenții politici chinezi încearcă o perfecționare și o adaptarea a modelului de dezvoltare la noile condiții.

 Al XII-lea plan cincinal ( 2011-2015) este o dovadă în acest sens. Numită  ”creștere intensivă”, dezvoltarea pe această perioadă încearcă să reorienteze modelul economico social într-o direcție mai adecvată cerințelor și restricțiilor competiționale ale periadei post criză, cu instrumente de politică economică mai flexibile în scopul impulsionării consumului intern, a activităților de progres tehnic prin cercetare-dezvoltare și , ma ales, prin echilibrarea raportului cost/benficiu la nivel macroeconomic ceea ce ar duce la diminuarea inegalităților în raportul investiții productive/servicii sociale. Cu toate acestea,  se asteaptă ca economia chineză să-și pondereze creșterile în  următorii ani, cifrele estimate ajungand până la 8 procente, deși de aproape un deceniu creșterea de 8 procente a fost considerată oficial, de catre autoritățile  chineze, ca fiind minimul necesar pentru a menține stabilitatea socială. A doua putere economică a lumii nu se poate  mândri nici cu o poziție  importantă în termenii performanțelor indicatorilor dezvoltării umane.  Calculați de către Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare ( PNUD) pe baza a trei criterii :  calitatea serviciilor medicale, accesul la educație și nivelul material de trai, acești indicatori situează China doar pe locul 89, mult în urma principalilor ei competitori economici: Statele Unite ale Americii, Japonia, Germania sau Marea Britanie. Ca urmare, autoritățile chineze încearcă să navigheze printre două pericole: unul este acela al supra-stimulării economice, care poate produce inflație, iar celălalt este cel al scăderii economice prea bruște care ar putea determina un șoc social.Măsurile în domeniul politicii monetare  se lasă încă așteptate, dovadă că autoritățile nu au ajuns încă la o concluzie certă privind ireversibilitatea încetinirii ritmului de creștere, încercând să contracareze prin stimularea investițiilor interne în proiecte gigantice de infrastructură ca și prin căutarea unor noi oprtunități de plasare a unor disponibilități financiare pe piețele străine.( Liming Wang : ” Rising China in the Changing World Economy”. Routlege.2012;)

 

 

 

 

                     De la primul la al doisprezecelea plan cincinal de dezvoltare

 

                   Perioada                                            Obiective                                                              

 

                1953 – 1957                                 Creșterea producției industriale cu 15% prin

                                                                   realizarea a 156 de mari proiecte  ale

                                                                   politicii de industrializare. Depășirea produc-

                                                                   ției industriale a Marii Britanii și ajungerea din

                                                                   urmă a porducției industriale a Statelor Unite ale

                                                                   Americii.

                1958 – 1962                                 Accelerarea creșterii producției de oțel și a recol-

                                                                   telor agricole . Continuarea procesului de industria-     

                                                                   lizare. Depășirea producției industriale a Marii Brita-

                                                                   nii și ajungerea din urmă a producției industriale a

                                                                   Statelor Unite ale Americii.

               1966 -  1970                                 Pregătirea pentru război și punerea industriei de

                                                                   apărare pe o poziție prioritară. Accelerare cercetării

                                                                   inovării, tehnicii și tehnologiei în industria de apă-

                                                                   rare. Dezvoltarea transporturilor și infrastructurii.

                1971 – 1975                                 Continuarea pregătirii pentru război prin modernizarea

                                                                   industriei militare. Punerea agriculturii și a infrastruc-

                                                                  turii pe poziții prioritare în alocarea investițiilor.

                1976 -  1980                                 Înnoirea conceptelor și strategiilor de dezvoltare prin

                                                                   promovarea reformelor economice de dezvoltare a

                                                                   instituțiilor și instrumentelor pieței.

                1981 – 1985                                 Continuarea procesului de implementare a reformelor

                                                                  de restructurare și modernizare a economiei. Realiza-

                                                                   rea unei creșteri minime a producției industriale și

                                                                  agricole cu 4-5% anual.

                1986 – 1990                                Continuarea și consolidarea procesului de reformare a

                                                                  economiei. Dublarea PIB față de 1980. Începerea

                                                                   procesului de edificare a unei societăți cu un nivel

                                                                   mediu al bunăstării.

                1991 – 1995                                Adâncirea și consolidarea reformelor economice prin

                                                                  trecerea la o economie de tip ” opening-up policy”.

                                                                  Modernizarea structurii industriale, ridicarea ritmului

                                                                  de creștere economică de la  6 la 8-9% anual.

              1996 – 2000                                  Creșterea PIB/capita de patru ori față de 1980.

                                                                  Eliminarea sărăciei prin permanenta ridicare a nivelu-

                                                                  lui de trai în cadrul unei economii socialiste de piață.

               2001 – 2005                                 Concentrarea pe dezvoltare și restructurare prin

                                                                  implementarea celei de a treia etapă a transformării

                                                                  Chinei într-o țară din categoria ” upper-midle income”

               2005 – 2010                                 Continuarea procesului de modernizare și creștere a

                                                                  competitivității internaționale.Dublarea PIB/capita în

                                                                  2010 față de 2000.

               2011 – 2015                                Cercetarea științifică devine prioritate națională. Con-

                                                                 tinuarea procesului de modernizare și restructurare

                                                                 economică. Stimularea creșterii cererii interne.

                                                                 ( În 2015 ponderea serviciilor în PIB va trebui să ajungă la 47%

                                                                 față de 43 % în prezent.Rata urbanizării va atinge 51% față de

                                                                 47% în 2010; ponderea cercetării-dezvoltării în PIB va fi de

                                                                 2,2% față de 1,8% iar ponderea energiilor ecologice în total

                                                                 consum energetic va fi de11,4% față de 6% în prezent.)                    

               

 

Sursa : National Development and Reform Commission. Xinhua News Agency. 2011.

 

 

 

  Politica ” deal win-win”

 

 Nu există nicio îndoială că asistăm nu doar la o ” trezire” a Chinei în termenii  amenințători formulați de Napoleon Bonaparte ci și la ” trezirea” la realitate a întregului complex al economiei globale. A devenit clar pentru întreg mapamondul că, indiferent de dificultăți sau probleme de dezvoltare, nimic nu se mai poate întâmpla în relațiile și raporturile economice globale fără a ține cont de forța Noului Imperiu de Mijloc. Este edificator în acest sens faptul că însăși președintele Barack Obama  a trebuit să realizeze acest lucru. Chiar dacă la summitul APEC de la Honolulu din 2011 a declarat că Statele Unite ”s-au săturat de practicile comerciale si monetare ale Chinei” și a insistat ca statul chinez să permită monedei naționale să crească în valoare pentru a nu mai aduce daune companiilor americane,  oficialii chinezi au raspuns acuzațiilor declarând că” nu se pot supune unor regulamente economice internaționale pe care nu le-au semnat.
Dacă regulile sunt facute de comun acord și China ia parte la luarea deciziilor, atunci China le va respecta. Dacă aceste reguli sunt făcute de una, sau câteva țări, atunci China nu are obligația sa le respecte".

  Intrarea ”elefantului în magazinul cu porțelanuri”, ca să folosim expresia lui Pascal Lamy , adică a Chinei în Organizația Mondială a Comerțului, este regretată azi de puterile occidentale dar este prea târziu.Atunci s-a considerat  minor pericolul ca elefantul să spargă porțelanurile. Nu s-a estimat bine capacitatea Chinei de a depăși atât de rapid stadiul de  ” made în China”pentru a ajunge în stadiul ” made by China”.După 13 ani de la intrarea Chinei în OMC este cam târziu să contești locul și rolul său în comerțul internațional și să încerci să-i impui restricții sub pretextul respectării unor regului de joc dacă nu au fost cunoscute și acceptate de aceasta.

   Pentru a dezactiva eventualele căderi de ritm, considerate pericole majore pentru atingerea obiectivului supremației mondiale, China abordează în prezent politica  ”deal win-win ”( ” emergence pacifique”) , adică un asemenea fel de manifestare a influenței economiei chineze la nivel  mondial încât să se asigure avantaje de ambele părți, și de partea economiei mondiale dar și de partea economiei chineze.

 Conceptul  deal win-win stă la baza interesului evident pe care China îl are de a-și utiliza disponibilitățile financiare pe piețe străine. Pătrunderea acestor diponibilități într-o maniera masivă pe arii economice largi, cum ar fi continentul african  sau suprafețe imense de teren agricol din Peru până în Ucraina, arată interesul valorificării unui nou și important avantaj pe care l-a căpătat în ultimii zece ani economia chineză. Este avantajul trecerii la o altă etapă a prezenței Chinei în economia mondială.

 După faza ” made in China” și ” made by China” s-a trecut la faza ” Paid by China”.

 Este faza în care concurența de piață pe care China o face economiilor occidentale prin raportul marfar cost/calitate este dublată de o concurență mult mai puternică, aceea a capitalului. Disponibilitatea de capital pe care  China o are în prezent, potențată de conceptul win-win al valorificării acestuia pe piața globală ca și de dificultățile actuale ale piețelor de capital occidentale, conferă Chinei posibilitatea accesării rolului de actor principal pe piața internațională a capitalului.

 

Oare chiar ” tremură” cineva ?

 

  Un eveniment recent mă determină să cred că într-adevăr cineva a început să tremure de frica Chinei. Nu este un secret că Uniunea Europeană și, în general, economiile occidentale nu s-au simțit bine în ultima perioadă , acuzând de multe ori necazurile pricinuite de concurența chineză. Au fost luate și măsuri dar doar de tip economico- marfar.

  Să ne amintim blocajele la importuri sau chiar embargouri ( oțel,anvelope, jucării, lapte praf, vin, medicamente,etc) motivate, mai mult sau mai puțin credibil dar având întotdeauna ca substrat protejarea propriilor producători . Iată însă că suntem puși în fața unei situații inedite: teama de China generează o decizie mai mult politică decât economică.

 Astfel,Bruxelles-ul a transmis celor 28 de state membre UE o circulară cu două obiective majore privind relațiile cu China. Primul obiectiv este ca orice negociere bilaterală cu China să nu treacă peste liniile directoare de negociere stabilite la nivel comunitar. Al doilea obiectiv este ca statele membre să informeze Bruxelles-ul în legatura cu eventualele acorduri incheiate cu China. Circulara a fost transmisă de Bruxelles cu câteva zile înainte de summitul liderilor din China și statele Europei Centrale și de Est, care va avea loc la Bucuresti în 25-29 noiembrie, și vine pe fondul ingrijorărilor liderilor comunitari față de o posibilă strategie chineză de tip "divide și cucerește", pentru a pune presiune pe UE în disputele cu Beijingul.

  Intrarea Chinei în Europa pe ușa din dos a țărilor central și est europene nu poate conveni Bruxelles-ului mai ales în situația în care nu dispune de un mecanism eficient de ieșire din recesiune și nici de potențialul necesar îndeplinirii , măcar parțial, a obiectivelor Agendei Lisabona.

 Cum apare în acest caz respectiva circulară transmisă celor 28 de state membre ?

 Ca o banală și pur diplomatică reamintire a regulilor comunitare sau ca pe un semnal al temerii pe care UE o are față de conștientizarea pericolului de a-și diminua influența și controlul asupra membrilor central și est europeni atrași de mirajul capitalului chinez ?

 Înclin să cred că a doua posibilitate este mai plauzibilă.

 

 

China s-a ”trezit”, dar România ?

 

 

   Situația economică a României și nevoia ei acută și imediată de capital nu mai trebuie explicate. Până în prezent, ne-am descurcat cu finanțările troicii și încercăm să ținem un echilibru între două centre de putere : Uniunea Europeana și Statele Unite ale Americii. Iată că apare și al treilea centru care, deși ne interesează mai puțin geopolitic, ne interesează enorm economic. Aportul de capital chinezesc prin investiții directe sau de portofoliu ar rezolva multe din problemele pe care le avem.

  Suntem oare îndeajuns de ” trezi” pentru a înțelege că lumea nu începe și nu se termină nici la  Bruxelles și nici la Washington? Vom înțelege și noi, așa după cum polonezii, ungurii, cehii sau slovacii au înțeles de mult, că a fi comunitar nu înseamnă a-i nega pe extracomunitari și că relațiile economice exagerat de mult orientate doar spre câteva țări din UE crează o dependență periculoasă ?

  Deocamdată, România doarme.

  China ar putea dicta pretul pe piata cerealelor din Romania ?

 

Romania ar trebui sa mai adauge pe lista strainilor care vor sa ne "cotropeasca" tara din 2014 o putere economica mondiala: China. Expansiunea in Europa a inceput cu Ucraina, unde chinezii au luat in "grija" trei milioane de hectare de teren. Analistii economici sunt de parere ca este un prim pas pentru a controla piata cerealelor din Europa si o dovada in plus ca agricultura este o afacere de viitor.

China va cumpara trei milioane de hectare de teren agricol in Ucraina, scria presa chineza in urma cu cateva zile. "Afacerea" costa statul chinez 2,6 miliarde de dolari. In prima faza a proiectului, Ucraina ar urma sa asigure Chinei cel putin 100.000 de hectare de teren - o bucata de pamant cu dimensiunile Hong Kongului in estul regiunii Dnipropetrovsk.

Nu este prima miscare de acest gen pe care o face una dintre cele mai puternice economii la nivel mondial. China mai detine terenuri agricole si in Africa.

"China va ajunge sa dicteze multe lucruri in lumea aceasta. Trebuie sa ne asteptam ca aceasta putere mondiala care a inceput sa fie extrem de agresiva si in economie nu numai in ideologia comunista va avea un cuvant greu de spus de acum inainte. Politica pe care o duce China este extrem de agresiva. Ea a concesionat, cumparat sau investit foarte mult in Africa. A patruns in America Latina in fel de fel de exploatari, de localizari de intreprinderi. Acum a inceput sa fie extrem de agresiva pe piata din Europa", a precizat pentru Business24 analistul economic Mircea Cosea.
Efectele "invaziei chineze"

Achizitia masiva de terenuri agricole face din China un jucator important pe piata cerealelor, prerogativ care ii permite sa "jongleze" dupa bunul plac cu preturile. Tinand cont ca tara are asigurat necesarul de alimente pentru consumul intern, este clar ca dezvoltarea pe piata europeana are este un instrument de lucru pentru stabilirea pretului la alimente la nivel mondial.

Ba mai mult decat atat, profesorul in Economie, Mircea Cosea este de parere ca politica de expansiune a Chinei sugereaza si o incercare a acestei tari de a "pune la adapost" o comoara care va deveni extrem de valoroasa.

"China si-a rezolvat problema autosuficientei alimentare si nu are probleme din aceasta perspectiva. Este o tara care gandeste in viitor si gandeste in termeni de suprematie. Ma astept sa cumpere terenuri agricole si in Romania. China va deveni o putere agricola europeana nu numai asiatica. Noi avem sub picioare o comoara extraordinara care este pamantul nostru si cu care in aproximativ 10-20 de ani putem sa devenim o forta in Europa si nu numai in lume prin potentialul agricol si nu facem nimic. Iata ca cei de la mii de km departare se gandesc la pamantul nostru ca fiind extrem de profitabil", a explicat Mircea Cosea.

România, copilul vitreg al UE când vine vorba de bani

 

Primim cei mai puţini bani pe cap de locuitor faţă de ţări precum Ungaria, Cehia, Slovacia sau Lituania, care primesc dublu
Coşea: Uniunea Europeană nu aruncă seminţe la gâşte, ci alege gâştele care trebuie să fie hrănite
Olteanu, UNPCPR: România a fost dintotdeauna privită ca o soră mai mică, care nu a avut niciodată un loc privilegiat la masa părinţilor Europei

În perioada 2014-2020, România are alocate fonduri europene în valoare de aproximativ 21 de miliarde de euro pentru politica de coeziune. Raportată la numărul de locuitori, alocarea este cea mai mică din UE, de aproximativ 1.000 de euro/locuitor, în timp ce în Ungaria, de exemplu, este 2.000 de euro/locuitor.
"Problema care s-a discutat mai demult nu a fost luată în considerare. Prezentarea sumei totale a fondurilor care vin într-o ţară este o chestiune de manipulare care este pornită de la Bruxelles şi întărită în România de către guvernare pentru a arăta în ce măsură este sprijinită sau în ce măsură este simpatizată de Bruxelles. În realitate, Uniunea Europeană încă din anul 2007 are o teorie sau o filosofie care a reieşit din cuvântările unor comisari europeni, dar care nu a fost luată în considerare la noi în ţară, şi anume că alocarea fondurilor se face şi în funcţie de capacitatea valorificării lor, adică, aşa cum s-a vorbit atunci Uniunea Europeană, nu aruncă seminţe la gâşte, ci alege gâştele care trebuie să fie hrănite, a fost o expresie care a apărut în Parlamentul European în cadrul unei şedinţe la care am fost şi eu martor ca deputat şi a fost în 2007 cu ocazia vizitei doamnei Angela Merkel în Parlamentul European, a fost o idee care a trecut neobservată", a declarat, pentru Curierul Naţional, analistul economic Mircea Coşea.
"România face dovada incapacităţii de a prioritiza nevoile"

El a spus că România nu numai că nu face dovada valorificării acestor fonduri, face şi dovada incapacităţii de a prioritiza nevoile pe care le are în folosirea acestor fonduri.
"Uniunea Europeană alocă fondurile pentru România în baza reglementelor pe care le are, şi anume repartizarea fondurilor la ţările membre făcând abstracţie de criteriul esenţial, şi anume valorificarea lor. Atât timp cât noi nu suntem capabili ca să prezentăm programe serioase cu prioritizări care să meargă în linia apropierii României de către media europeană, ceea ce se doreşte, adică criteriile de convergenţă, nu ne putem aştepta la o creştere a acestor fonduri mai ales în perioada în care bugetul european este renegociat şi în care fondurile sunt diminuate în funcţie de restricţiile pe care însăşi UE le are. Nu trebuie să mai prezentăm fondurile europene ca fiind un factor de creştere economică în România, o speranţă de îndeplinire a unor obiective de modernizare plecând de la volumul fondurilor alocate atâta timp cât noi nu facem nici un fel de evaluare pe criteriul un euro investit în România cât venit aduce la sporul venitului naţional, adică o valorificare, o eficientizare a fondurilor", a explicat Coşea.
UE nu poate fi condamnată pentru ceea ce face cu România

El a afirmat că până în momentul de faţă UE nu poate să fie condamnată pentru ceea ce face cu România. "Până în momentul de faţă, UE nu poate să fie condamnată pentru ceea ce face cu România, pentru că România nu dă dovada că fondurile pe care le dă României din contribuţia altor ţări, deci din contribuţia celor care plătesc impozite în alte ţări nu sunt utilizate în scopul politic pe care UE îl are, acela de a egaliza nivelurile de dezvoltare, de a stopa migraţia şi de a asigura fiecărui cetăţean european în orice ţară merge el aceleaşi condiţii ca în propria ţară", a conchis Mircea Coşea.

Piata imobiliara: Tendinte de crestere in 2014, insa un nou "boom imobiliar" este departe

Marti, 18 Februarie 2014, ora 13:10   

Cresterea economica a Romaniei si suplimentarea fondurilor pentru programul "Prima Casa" in 2014 readuc speranta pe piata imobiliara la inceput de an. Analistii ii tempereaza totusi pe cei mai optimisti, avertizand ca nu va exista un boom imobiliar, ci doar o "dezmortire" usoara a pietei.
"Piata imobiliara va avea o anumita crestere in 2014. Exista o revenire a acestei piete inca din 2013 care s-a bazat in special pe scaderea preturilor la achizitie si la inchiriere... Parera mea este insa ca bancile se vor orienta mai mult spre creditele de consum, pentru ca deja sunt foarte aglomerate cu creditele imobiliare. Creditele de consum sunt mult mai usor de manipulat si de manevrat la nivelul bancilor", a declarat pentru Business24, analistul economic Mircea Cosea.
Inca din 2013 asistam o revenire a pietei imobiliare, bazata in special pe scaderea preturilor locuintelor, atat pe piata vanzarilor, cat si pe piata inchirierilor.

BCR, cea mai mare banca din Romania, a anuntat ca soldul creditelor ipotecare acordate in moneda nationala a crescut de peste patru ori, pe parcursul anului 2013, astfel ca dupa o lunga perioada in care creditele in euro erau cele mai solicitate, au inceput sa devina o varianta atractiva si creditele ipotecare in lei.

Potrivit anlistilor contactati de Business24, anul 2014 poate fi mai bun decat precedentii dintr-un singur motiv, si anume relatia mult mai echilibrata si mai corecta dintre calitate si pret.

Cresterea creditului ipotecar, la latitudinea bancilor

In mod normal, o revigorare a economiei ar trebui sa determine si o crestere a creditului ipotecar, insa decizia ramane la latitudinea bancilor, remarca analistul financiar Eugen Lascu.

"Cel mai probabil, bancile vor incepe sa ofere credite, dar ele inca mai pastreaza o importanta aversiune la risc. Aceasta aversiune, pe de o parte creata de recesiune, iar pe de alta parte de scaderea capitalui determinat in special de provizioane, a facut ca aceasta capacitate de creditare sa scada, iar ea a afectat in primul rand zona produselor de creditare cele mai riscante. Acum va incepe din nou creditarea, dar ea va incepe cu pauze mult mai sanatoase, in sensul ca politicile de creditare ale bancilor vor fi mai riguroase" considera Lascu.

Avand in vedere ca in perioada anterioara, creditul de consum s-a dovedit a fi unul de faliment pentru foarte multe banci, acesta considera ca institutiile de credit vor merge mai mult spre creditul ipotecar, insa acesta va fi influentat in acelasi timp de dezvoltarea pietei si a resurselor.

"Creditul ipotecar in lei este un credit pe termen lung, iar pentru a acorda un astfel de credit trebuie sa ai resurse pe termen lung. Aici tine foarte mult de dezvoltarea in special a jucatorilor care investesc in piata pe termen lung: fondurile de pensii si institutiile de asigurari", completeaza analistul financiar.

Fondurile pentru Prima Casa, suplimentate

Programul Prima Casa, unul din principalele resurse de finantare pentru segmentul rezidential, este un program ce trebuie continuat intrucat ajuta atat piata, cat si bancile pentru ca acestea beneficiaza de garantii suplimentare de la stat.

Anul 2014 a venit cu vesti bune si pentru acei cumparatori care nu isi permit achitarea unui avans mai mare de 5% din valoarea locuintei. Fondurile pentru programul Prima Casa au fost suplimentate la inceputul anului cu inca 1,2 miliarde lei, la care se adauga si sumele ramase neutilizate in 2013. In total, exista un plafon total de peste 2 miliarde lei.

Din aceasta suma, 500 de milioane de lei sunt rezervate pentru spatiile luate prin Agentia Nationala pentru Locuinte.

Preturile locuintelor, mai mici decat in 2008

Preturile locuintelor sunt acum cu aproape 50% mai mici decat in 2008, iar aceasta tendinta pare sa continue si in perioada urmatoare.

"Cred in continuare ca preturile vor fi joase. Cresterea economica a Romaniei va fi una foarte lenta, iar aceasta va influenta si piata locuintelor. Pentru cei care au resurse este oportun achizia unei locuntei in 2014 pentru ca este o piata a cumparatorului. Si in general, fie ca suntem in zona ipotecara, in zona de piete de capital sau de achizitii, este perioada oprtuna pentru ca este piata a cumparatorului, in care nu vinzi" sustine Lascu.

Orientarea spre creditare a bancilor, in crestere datorita efortului BNR

In urmatoarea perioada este posibil sa asistam la o mica crestere a interesului bancilor de acordare a creditelor, datorita eforturilor BNR pentru scaderea dobanzilor la credite.

"Trebuie luat in calul efortul Bancii Nationale a Romaniei pentru scaderea dobanzilor la credite care va avea in 2014 un rol mai important in orientarea bancilor spre consumul privat" afirma analistul economic Mircea Cosea.
Consiliul de administratie al Bancii Nationale a Romaniei a hotarat luna aceasta reducerea ratei dobanzii de politica monetara la un nou minim istoric, de la 3,75% la nivelul de 3,50% pe an si mentinerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor in lei si in valuta ale institutiilor de credit.

Sectorul IMM are cele mai mari sanse la finantare in acest an

Volumul creditelor acordate de banci ar putea creste cu pana la 5% in 2014, iar potentialul cel mai mare exista in zona companiilor.

"In mod normal, volumul creditelor acordate de banci in 2014 va creste. Inregistram o accelerare usoara a cresterii economice care va ramane anul acesta intr-o zona de peste 2% si in conditiile acestea, am putea vedea o crestere a creditului, dar vorbim de una destul de modesta, undeva in zona lui 5%... Dat fiind gradul de indatorare destul de mare al populatiei, in zona companiilor ar trebui sa vedem o crestere a creditarii ceva mai mare", a declarat pentru Business24Ionut Dumitru.