Țara Ciobanului Ghiță

 

      Ciobanul Ghiță, devenit vedetă națională, a fost unul dintre cele mai inspirate clipuri publicitare din ultimii ani. Simpatic, jovial și neaoș, Ghiță a fost atât de popular încât nu numai o mulțime de bannere cu chipul său au umplut marile clădiri dar însăși premierul Ponta a dorit să dea o lovitură de imagine fotografiindu-se alături de el.

  Ghiță făcea reclamă pentru o rețea de telefonie mobilă dar mesajul era mai important pentru cine vroia să vadă lucrurile  în profunzime.
  Nu știu dacă autorii clipului au dorit așa ceva dar, cu voia sau fără voia lor, clipul avea o evidentă valoare de simbol.
  Ciobanul Ghiță era simbolul noii Românii. A unei Românii care a progresat și s-a civilizat enorm, care a îmbinat tradiția cu modernitatea, care emană vigoare , optimism și bucuria de a trăi. Ghiță, român neaoș cu zeghe și clop, chivernisit cu mii de oi pe care le vaccina după normele comunitare, franțuzit și cu umor fin își considera tradiționala mămăligă ca fiind croissant, utiliza în vârful muntelui cea mai modernă tehnologie pe siturile de socializare.
  Sper din tot sufletul ca domnișoara Ioana Petresu, noul nostru ministru de finanțe, să nu fi fost orbită de imaginea de clip a Ciobanului Ghiță și să fi crezut că țara acestuia  este chiar cea din a cărui guvern face parte și domnia sa.
 Din păcate, una-i gardul, alta-i leopardul. Una-i clipul, alta-i realitatea.
 Însăși ideia publicitară s-a dovedit a fi un fals cu ocazia tragicului accident aviatic din Munții Apuseni. Mult publicitatele rețele de telefonie mobilă s-au dovedit inoperantă, incapabilă să ofere câmp de acoperire pe tot teritoriu și, evident, incapabile să scoată din izolare și marginalizare multe colectivități rurale și mulți ciobani ghiță. Este greu de crezut cum s-a franțuzit cu croissante Ciobanul Ghiță când România deține cel mai mare procent de absenteism școlar din Uniunea Europeană. Este și mai greu de crezut cum se menține stare de sănătate , la norme europene, a șeptelului când în România sunt frecvente cazurile de gripă porcină și de tuberculoză bovină.

  Dacă domnișoara ministru chiar l-a crezut pe Ciobanul Ghiță atunci este de înțeles de ce domnia sa plănuiește să reducă evaziunea fiscală încercând să generalizeze plățile pe card și să introducă  conformare voluntară care presupune ca oamenii să îşi plătească singuri, din convingere, taxele şi impozitele. Sunt idei corecte și, cred cu convingere, reprezintă instrumente valabile de reducere a evaziunii, numai că, sunt premature în actuala țără a Ciobanului Ghiță.

 Adevăratul și autenticul Cioban Ghiță nu numai că  nu socializeză pe net și nici nu a auzit de croissant dar nici nu are acces pe sute de kilometri pătrați la un bancomat, la un oficiu poștal sau la o sucursală bancară. Rudele ciobanilor ghiță care locuiesc țara asta ,adică aproape 60% din populație,  sunt lipsiți nu de carduri bancare sau de conformare voluntară ci de apă curentă, canalizare și minimum de condiții igienice. Au cel mai mic consum de săpun, pastă de dinți și detergent din Uniunea Europeană.
 România are o problemă de prioritizare a obiectivelor și de etapizare a măsurilor.
 Mai sunt multe de făcut până să ne conformăm voluntar.
Dar dacă am porni invers ? Dacă am pleca de la ideia că ciobanii ghiță care au card și înțeleg conformarea voluntară vor fi stimulați și  vor renunța mai repede la comportamente balcano-dâmbovițene, vor acționa cu mai mult spirit civic și vor consuma mai mult săpun ?
  M-ar bucura să fie așa ! Să-i dăm domnișoarei ministru șansa de a încerca.

------------------------------------------------------

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

          Un sector exotic și arhaic al economiei românești : economia țigănească

 

   A trebuit să moară o personalitate a etniei rrome pentru ca mass-media să acorde mai multă atenție opiniilor și poziției unor alți reprezentanți de seamă ai acestei etnii. A fost un prilej de întâlnire cu diverși conducători ai unor comunități locale de rromi care au adus în fața opiniei publice imaginea unei alte lumi pe care o cunoaștem prea puțin și care nu are nimic de-a face cu cea promovată de vedete maneliste , regi autoîncoronați sau chiar de politicieni eleganți și elitiști care se declară  ” țigani” ca să dea bine la televizor.

 

   Există o economie de tip etnic

 

Lumea țigănească ( termenul nu are în accepțiunea mea nici cea mai mică notă peiorativă) este interesantă și din punct de vedere economic. Nu împart economia românească  în ” sectoare ale etniilor ” dar nu pot să nu admit că putem vorbi de o ” economie țigănească” deoarece am  argumente pentru  o tratare specială a ceea ce aș putea numi activități economice specifice conceptual, structural și managerial acestei etnii. Evident, nu mă refer la activități ale meseriilor tradiționale ( lingurari, spoitori, lăutari, căldărari, etc) ci la activități economice în sens larg. Deși  nu există date oficiale, este evidentă din realitatea ultimilor ani bogăția imensă pe care reprezentanții acestei etnii au adunat-o , reprezentând o acumulare  netă de capital, de neimaginat în condițiile normale de rulare a capitalului pe o piață de tip european și chiar pe o piață românească încă afectată de presiuni monopoliste și relații clientelare. 

   Cum se explică acest succes al economiei țăgănești ?

   La nivelul cetățeanului de rând, economia țigănească are imaginea îmbogățirii rapide și spectaculoase a acestei etnii, după 1990, exclusiv prin camătă, prostituție, droguri, cerșetorie și delicvență de orice tip.Este imaginea unei economii care viciază mediul economic și social și care nu ar fi putut prospera decât în condițiile unii stat slab din punct de vedere instituțional sau în condițiile unui stat corupt, complice la ilegalități și la evaziunea fiscală.

 Din păcate, acestă imagine corespunde în mare măsură realității.Chiar dacă nu întreaga etnie este responsabilă pentru această situație, generaliazarea nu poate fi evitată. ” Operațiunile” care caracterizează economia țigănească din România nu ar putea fi comparate decât cu cele de tip mafiot din prima jumătate a secolului XX de pe teritoriul SUA, dar trebuie spus că nu ar fi decât o comparație pur teoretică întrucât nu există nicio similitudine de condiții și de oportunități istorice.

  De ce,după1990, în nicio altă țară, diferitele grupări etnice locale sau emigrante  (albanezi, tunisieni,ucrainieni,etc) recunoscute pentru tendința de a practica același tip de activități (camătă, prostituție,droguri,etc) nu au avut același succes ca economia țigănească ?

  Un posibil răspuns poate fi găsit în specificul acestei economii care dispune de câteva avantaje comparative față de tipul clasic al economiei de piață.

 

Între exotism și arhaism

 

  Economia țigănească are  un caracter ce ar putea fi caracterizat drept exotic și arhaic căci, la fel ca orice exotism își are rădăcinile în alte locuri și impresionează prin aspecte neobișnuite, ciudate , unice. Astfel :

·        Organizarea ecomomiei țigănești este de tip tribal cu influențe asiatice. Păstrând proporțiile și principiile se poate spune că este o asemănare cu tipul japonez de organizare, pe caste, care a caracteriazat economia Japoniei până spre sfârșitul secolului XX. Tipul tribal țigănesc presupune o stratificare extrem de riguroasă și regului de funcționatre stricte ce conduc la o erarhizare care, în termeni economici înseamnă o subordonatre totală ( de tip feudal)  față de șefi. Motivarea activității și recompensarea ei nu se fac prin criterii de eficiență ci prin rangul și statutul fiecărui participant. Este, fără îndoială , un avantaj comparativ indiscutabil, cheltuelile cu retribuirea muncii ne fiind determinate de dinamica pieței muncii ci de ierarhizarea tribală în condiții de autotarism violent.

·        Procesul de concentrare al capitalului și al deciziei este mult mai simplu, mai rapid și mai eficient decât într-o economie clasică de tip piață datorită stratificării strcuturii sociale la nivelul etniei. Structura piramidală feudal tribală împarte etnia în ” plebe” și ” conducători”, rezultatele activităților economice fiind concentrat aproape în totalitate la nivelul unei minorități cu drept de ” viață sau moarte ” ( în sens economic) asupra majorității.

·        Capacitatea de transformare a unor avantaje comparative în avantaje competitive se traduce la nivelul economiei țigănești în capacitatea extraordinară a acesteia de transformare a unor îndeletniciri tradițional țigănești în oferte exclusive cu atribute monopoliste pe diferite segmente ale cereii întregii piețe românești. Deși pare fără importanță, oferta de

”entertrainment” pentru orice fel de eveniment sau sărbătoare vine majoritar din partea  economiei țigănești. Manelismul ( trebuie adăgat și ” ghicitul”) sunt la nivelul actualului grad de cultură al societății românești activități cu rulaj mare de fonduri și cu un grad de evaziune nemaintâlnit în alte domenii de activitate.

·        Economia țigănească dispune de un alt avantaj comparativ față de economia clasică și prin faptul că nu presupune cheltuieli de natură socială. La nivelul etniei, acumulările de capital sunt utilizate exclusiv în folosul elitei tribale fără nici o responsabilitate pentru soarta plebei care trăiește în majoritatea ei sub orice limită a sărăciei. Sarcina susținerii sociale a acesteia este lăsătă în seama economiei naționale românești.

 

Concluzii

 

   Camăta, prostituția, drogurile, furturile, cerșetoria și alte ” activități” sunt în cele mai multe cazuri catalogate ca delicte sau ” acte reprobabile și imorale”dar nu trebuie niciodată uitat că , înainte de toate, sunt activități economice deoarece

( ne place să recunoaștem sau nu) crează locuri de muncă și aduc profit.

  Ce fel de locuri de muncă, ce fel de profit și pentru cine este acest profit sunt însă întrebări și probleme importante care ar trebui să ne intereseze.

  Economia țigănească este o realitate a actualei economii românești și tinde rapid să devină o realitate a economiei europene. Grav nu este numai faptul că în marea ei majoritate este o economie delicventă și evazionistă ci și faptul că oricât de profitabilă ar fi, ea nu contribuie cu nimic la îmbunătățirea situației acestei etnii, nu contribuie nici la eliminarea sărăciei, nici la culturalizarea și nici la integrarea ei în societate. Este o economie cu reguli și principii feudale care are ca scop doar îmbogățirea la cote extreme a unei minorități de șefi, bulibașe, regi sau împărați.

  Concluzia finală este o întrebare : într-un stat membru al Uniunii Europene cum este România, economia țigănească este imposibil de controlat  sau este tolerată ?

  Înclin să cred că este tolerată .