Un sector exotic
și arhaic al economiei românești : economia țigănească
A trebuit să moară o personalitate a etniei
rrome pentru ca mass-media să acorde mai multă atenție opiniilor și poziției
unor alți reprezentanți de seamă ai acestei etnii. A fost un prilej de
întâlnire cu diverși conducători ai unor comunități locale de rromi care au
adus în fața opiniei publice imaginea unei alte lumi pe care o cunoaștem prea
puțin și care nu are nimic de-a face cu cea promovată de vedete maneliste ,
regi autoîncoronați sau chiar de politicieni eleganți și elitiști care se
declară ” țigani” ca să dea bine la
televizor.
Există o economie de tip etnic
Lumea
țigănească ( termenul nu are în accepțiunea mea nici cea mai mică notă
peiorativă) este interesantă și din punct de vedere economic. Nu împart
economia românească în ” sectoare ale etniilor
” dar nu pot să nu admit că putem vorbi de o ” economie țigănească” deoarece
am argumente pentru o tratare specială a ceea ce aș putea numi
activități economice specifice conceptual, structural și managerial acestei
etnii. Evident, nu mă refer la activități ale meseriilor tradiționale (
lingurari, spoitori, lăutari, căldărari, etc) ci la activități economice în
sens larg. Deși nu există date oficiale,
este evidentă din realitatea ultimilor ani bogăția imensă pe care
reprezentanții acestei etnii au adunat-o , reprezentând o acumulare netă de capital, de neimaginat în condițiile
normale de rulare a capitalului pe o piață de tip european și chiar pe o piață românească
încă afectată de presiuni monopoliste și relații clientelare.
Cum se explică acest succes al economiei
țăgănești ?
La nivelul cetățeanului de rând, economia
țigănească are imaginea îmbogățirii rapide și spectaculoase a acestei etnii,
după 1990, exclusiv prin camătă, prostituție, droguri, cerșetorie și delicvență
de orice tip.Este imaginea unei economii care viciază mediul economic și social
și care nu ar fi putut prospera decât în condițiile unii stat slab din punct de
vedere instituțional sau în condițiile unui stat corupt, complice la
ilegalități și la evaziunea fiscală.
Din păcate, acestă imagine corespunde în mare
măsură realității.Chiar dacă nu întreaga etnie este responsabilă pentru această
situație, generaliazarea nu poate fi evitată. ” Operațiunile” care
caracterizează economia țigănească din România nu ar putea fi comparate decât
cu cele de tip mafiot din prima jumătate a secolului XX de pe teritoriul SUA,
dar trebuie spus că nu ar fi decât o comparație pur teoretică întrucât nu
există nicio similitudine de condiții și de oportunități istorice.
De ce,după1990,
în nicio altă țară, diferitele grupări etnice locale sau emigrante (albanezi, tunisieni,ucrainieni,etc) recunoscute
pentru tendința de a practica același tip de activități (camătă, prostituție,droguri,etc)
nu au avut același succes ca economia țigănească ?
Un posibil răspuns poate fi găsit în
specificul acestei economii care dispune de câteva avantaje comparative față de
tipul clasic al economiei de piață.
Între
exotism și arhaism
Economia țigănească are un caracter ce ar putea fi caracterizat drept
exotic și arhaic căci, la fel ca orice exotism își are rădăcinile în alte
locuri și impresionează prin aspecte neobișnuite, ciudate , unice.
Astfel :
·
Organizarea ecomomiei țigănești este de
tip tribal cu influențe asiatice. Păstrând proporțiile și principiile se poate
spune că este o asemănare cu tipul japonez de organizare, pe caste, care a
caracteriazat economia Japoniei până spre sfârșitul secolului XX. Tipul tribal
țigănesc presupune o stratificare extrem de riguroasă și regului de
funcționatre stricte ce conduc la o erarhizare care, în termeni economici
înseamnă o subordonatre totală ( de tip feudal) față de șefi. Motivarea activității și
recompensarea ei nu se fac prin criterii de eficiență ci prin rangul și
statutul fiecărui participant. Este, fără îndoială , un avantaj comparativ
indiscutabil, cheltuelile cu retribuirea muncii ne fiind determinate de
dinamica pieței muncii ci de ierarhizarea tribală în condiții de autotarism
violent.
·
Procesul de concentrare al capitalului
și al deciziei este mult mai simplu, mai rapid și mai eficient decât într-o
economie clasică de tip piață datorită stratificării strcuturii sociale la
nivelul etniei. Structura piramidală feudal tribală împarte etnia în ” plebe”
și ” conducători”, rezultatele activităților economice fiind concentrat aproape
în totalitate la nivelul unei minorități cu drept de ” viață sau moarte ” ( în
sens economic) asupra majorității.
·
Capacitatea de transformare a unor
avantaje comparative în avantaje competitive se traduce la nivelul economiei
țigănești în capacitatea extraordinară a acesteia de transformare a unor
îndeletniciri tradițional țigănești în oferte exclusive cu atribute monopoliste
pe diferite segmente ale cereii întregii piețe românești. Deși pare fără
importanță, oferta de
”entertrainment” pentru orice
fel de eveniment sau sărbătoare vine majoritar din partea economiei țigănești. Manelismul ( trebuie
adăgat și ” ghicitul”) sunt la nivelul actualului grad de cultură al societății
românești activități cu rulaj mare de fonduri și cu un grad de evaziune
nemaintâlnit în alte domenii de activitate.
·
Economia țigănească dispune de un alt
avantaj comparativ față de economia clasică și prin faptul că nu presupune
cheltuieli de natură socială. La nivelul etniei, acumulările de capital sunt
utilizate exclusiv în folosul elitei tribale fără nici o responsabilitate
pentru soarta plebei care trăiește în majoritatea ei sub orice limită a
sărăciei. Sarcina susținerii sociale a acesteia este lăsătă în seama economiei
naționale românești.
Concluzii
Camăta, prostituția, drogurile, furturile,
cerșetoria și alte ” activități” sunt în cele mai multe cazuri catalogate ca
delicte sau ” acte reprobabile și imorale”dar nu trebuie niciodată uitat că ,
înainte de toate, sunt activități economice deoarece
( ne
place să recunoaștem sau nu) crează locuri de muncă și aduc profit.
Ce fel de locuri de muncă, ce fel de profit
și pentru cine este acest profit sunt însă întrebări și probleme importante
care ar trebui să ne intereseze.
Economia țigănească este o realitate a
actualei economii românești și tinde rapid să devină o realitate a economiei
europene. Grav nu este numai faptul că în marea ei majoritate este o economie
delicventă și evazionistă ci și faptul că oricât de profitabilă ar fi, ea nu
contribuie cu nimic la îmbunătățirea situației acestei etnii, nu contribuie
nici la eliminarea sărăciei, nici la culturalizarea și nici la integrarea ei în
societate. Este o economie cu reguli și principii feudale care are ca scop doar
îmbogățirea la cote extreme a unei minorități de șefi, bulibașe, regi sau
împărați.
Concluzia finală este o întrebare : într-un
stat membru al Uniunii Europene cum este România, economia țigănească este
imposibil de controlat sau este tolerată
?
Înclin să cred că este tolerată .